Școala lisecuviniană, încă de la înființare, a fost și este una de excepție, care a făcut și face doar oameni extraordinar de bine pregătiți, mai buni decât orice om din univers. Absolut nici o ființă inteligentă nu se putea compara cu un absolvent de școală lisecuviniană. Acest lucru este demonstrat prin multe diplome și prin … Continuă să citești Școala lisecuviniană
Comunităţi şcolare în sinergie,O poveste țesută cu poveşti care inspiră,cu oameni vizionari,la un ceai de sâmbătă. O efemeridă,care ne dă un moment de pauzăşi un motiv bun pentru a face lucrurile altfel. Poveşti trăite, poveşti împlinite,oferite pentru a crea noi trasee,noi idealuri,noi poveşti. Poveşti în ştafetă,în care fiecarevine cu ce are mai bun,într-un țel comun. … Continuă să citești Povestea “Comunităților școlare în sinergie” la aniversarea unui an de poveste
Ce frumoasă și bună e meseria de profesor! Ai patru/șase ore pe zi, cu pauze de zece minute. Restul zilei îți aparține. În clasă le spui țâncilor să stea în bănci și tu îți predai lecția, asta dacă vrei. Dacă nu ai chef, le dai extemporal. Pot fi zile când nu faci nimic, îți lungești … Continuă să citești În căutarea sensului de a fi profesor și director de școală
sau rolul oxitocinei în formarea comunităților școlare Trăiesc România și afirm din ce în ce mai des, deși nu-mi place deloc, că suntem capabili să ne facem rău unii altora în excelență, convinși că facem binele suprem. Trăim o epopee, în care discuțiile private sunt transformate în discuții publice, bârfele și înfierarea țin loc de … Continuă să citești Comunități competiționale versus comunități suport
Am fost întrebat de un elev dacă un profesor trebuie să fie autoritar. O întrebare care m-a surprins, dar gândindu-mă la perioada mea de școlaritate am regăsit autoritarismul ca fiind o coordonată destul de importantă în conduita unui profesor. Cu toate astea, nu apreciam un profesor pentru cât de autoritar sau cât de perfect este … Continuă să citești A fi profesor
De ceva vreme se discută din ce în ce mai mult despre starea de bine a elevilor noștri, despre starea de bine în școli, despre starea de bine în comunitatea școlară și în comunitate, în general. Cu siguranță, nu este vorba despre a merge cu toții cu un zâmbet tâmp,despre a ne spune bancuri și … Continuă să citești De ce este nevoie să ne simțim bine ca să fim profesori buni și să avem elevi buni?!
Nu este un secret pentru nimeni că trăim într-o lume în care reușim să ne facem rău cu ușurință, fiind convinși că suntem mai buni, că suntem îndreptățiți, că ni se cuvine, că ceilalți au intenții necurate etc. Ne poziționăm confortabil pe fotoliul celui bun și corect, care, chiar dacă mai greșește câte puțin, este … Continuă să citești Teama și convingerile care fac rău
Întotdeauna este o mare bucurie să-mi iau o carte, mai ales când mi-o doresc, pentru că are recenzii bune, este în zona ideilor din cărțile pe care le citesc, sau, face parte din lista scriitorilor/ gânditorilor preferați. De obicei, intru în librărie țintit să iau o anumită carte, chiar dacă mai întârzii căscând gura la … Continuă să citești Un secol de ceață, de Matei Vișniec
Nu este mult de când cineva apropiat m-a întrebat ce mi-aș dori mai mult: să fiu temut sau iubit? Evident că întrebarea m-a luat prin surprindere, atât pentru faptul că nu am cultivat niciodată frica și teroarea, cât și pentru faptul că mie mi se pare evident un singur răspuns. Lumea mă cunoaște pentru asta. … Continuă să citești Ar fi vreun motiv să-mi doresc să fiu de temut?!
Societatea actuală scoate la iveală o serie de traume din istoricul generațiilor ante sau post 89. Pe deoparte generațiile crescute în perioada comunistă acuză un complex de irelevanță a copilăriei, neavând șansa unei educații adaptate societății democratice și având un start pierdut în această formă de societate. De regulă aceste complexe sunt disimulate în idealizarea … Continuă să citești Irelevanță și traume sociale transgeneraționale
Valurile mării, segmente desprinse din linia orizontului, linii de portativ din care răsună muzica mării càte un pescăruș întrerupe armonia ca și cum compozitorul nevăzut ar adăuga tonuri înalte simfoniei. Valuri ca niște trepte pe o esplanadă te cheamă să pășești într-o plimbare Valuri dantelate, mileu peste o mare casetă cu mistere. Plaja Corbu, iulie … Continuă să citești Valurile mării
Gândul comun 