A scăpat toamna-n oraș,
Oamenii speriați se ascund câte doi prin parcuri
Și își șoptesc la ureche zvonuri venite din suflet.
Fiindcă nimeni nu știe ce are de gând
Oamenii au început să poarte frunze îngălbenite
Ca un fel de descântece sau amulete norocoase.
A scăpat toamna-n oraș
Și câteodată,
Oamenii se ascund sub umbrele
Deghizându-se în niște înfrigurați
Ascunși după balonzaide,
Poate n-au să fie recunoscuți
Și-au să le rămână inima caldă
Cu o bucurie ascunsă de toți.
Se aud tot felul de zvonuri
Că s-a împrăștiat nostalgia,
O molimă ce-i face pe oameni sensibili
Și predispune la poezie.
Cei mai mulți s-au dus la doctor
Să primească rețete.
Farmaciile vând deja versuri.
Se recomandă câte unul la fiecare emoție.
Cei mai afectați au nevoie de o cură prin parcuri
Sau de plimbări în apus.
A scăpat toamna-n oraș
Și cred că m-am îmbolnăvit și eu puțin de toamnă.
Gândul comun 